APLICATII ALE FENOMENULUI DE INDUCTIE

ELECTROMAGNETICA

MICHAEL FARADAY

fizician şi chimist englez

În fizică face cercetări importante privind cunoaşterea electromagnetismului şi dezvoltarea aplicaţiilor acestuia.

Îşi propune producerea curentului electric cu ajutorul magnetismului, experienţe pe care le începe în anul 1821, terminându-le cu succes în anul 1831. Experienţele lui completează cercetările fizicianului şi matematicianului francez André Marie Ampère referitoare la forţele electromagnetice, reuşind rotirea unui circuit parcurs de un curent electric într-un câmp magnetic. Practic descoperă principiul de funcţionare a motorului electric cu magneţi permanenţi.

În anul 1831 descoperă inducţia electromagnetică, reuşind să realizeze conversia electromecanică a energiei.

22 septembrie 1791 25 august 1867

Demonstreaza că electricitatea se obţine prin inducţie, prin frecare, pe cale chimică sau termoelectrică.

A propus reprezentarea câmpului magnetic prin linii de forţă (sau linii de câmp) şi constata că acţiunile electrice şi magnetice se transmit din aproape în aproape , cu viteză finită. Combate astfel concepţia mecanicistă conform căreia aceste acţiuni se transmit la distanţă instantaneu cu viteză infinită , independent de mediu , după modelul mecanic al forţelor de gravitaţie.

Faraday arată că noţiunile de câmp electric şi câmp magnetic pe care le-a introdus ca forme de existenţă a materiei, stau la baza interpretării materialiste a fenomenelor electomagnetismului. Au fost dezvoltate de James Clerk Maxwell, cunoscute ca ecuaţiile lui Maxwell.

Primele cercetări în domeniul chimiei, duce la descoperirea benzenului în gudronul din huilă, cu ajutorul unui aparat conceput de el. Era un aparat prin compresie şi răcire, cu care a putut să lichefieze aproape toate gazele cunoscute în acel timp. În 1833 enunţă legea electrolizei, lege ce stă la baza electrochimiei. Tot el, Faraday, este cel ce introduce termenii de ion, catod, anod, anion, cation, echivalent electrochimic. De asemeniea introduce termenii de diamagnetism şi paramagnetism.

A elaborat teoria electrizării prin influenţă şi principiul ecranului electrostatic (sau cusca lui Faraday), enunţând astfel legea consevării sacinii electrice (1843).

Mai târziu, în 1846, arată că energia electrostatică este localizată în dielectrici.

Ultimele sale cercetări arată acţiunea câmpului electric asupra luminii polarizate sau efectul de polarizare rotatorie a luminii în câmp magnetic.Ca preţuire a cercetărilor sale şi a contribuţiei sale în fizică, denumirea unităţii de capacitate se numeşte "Farad", iar numărul care exprimă cantitatea de electricitate necesară depunerii prin electroliză a unui atomogram dintr-un element - "constanta lui Faraday".

Faraday: experimentatorul neobosit care a descoperit dinamul electric

FENOMENUL DE PRODUCERE A UNEI TENSIUNI ELECTROMOTOARE ÎNTR-UN CIRCUIT CARE ÎNCONJOARĂ UN FLUX

MAGNETIC VARIABIL SE NUMEŞTE

INDUCŢIE ELECTROMAGNETICĂ.

Michael Faraday a constatat că prin variaţia unui câmp magnetic se poate produce curent electric.

Circuitul unei bobine se închide printr-un galvanometru . Neexistând generator în circuitul electric, acul galvanometrului nu deviază. La introducerea unui magnet în bobină se constată că acul galvanometrului deviază atâta timp cât magnetul intră în bobină ,dar revine la zero când magnetul se opreşte .La scoaterea magnetului din bobină acul galvanometrului deviază în sensul opus celui precedent. Prin urmare ,la mişcarea magnetului în bobină ia naştere un curent electric . Un asmenea curent se numeşte curent indus. Se obţin aceleaşi rezultate dacă magnetul rămâne fix şi se mişcă bobina .

Fenomenul de inducţie electromagnetică poate fi pus în

evidenţă printr-o serie de experienţe:

Apropiind un magnet de bobina, acul galvanometrului G deviază , indicand un curent electric. Când magnetul se opreşte curentul dispare.

La îndepărtarea magnetului curentul reapare, dar de sens opus celui iniţial.

Analog dacă în locul magnetului permanent se foloseşte o bobină alimentată la o tensiune electrică.

Betatronul Este un dispozitiv in

care se accelereaza electroni. In

acest accelerator electronic,electronii injectati

intr-un tor vidat sunt

mentinuti pe traiectorie de

un camp magnetic limitat la

dimensiunile torului.

Diamagnetism = Proprietatea unui corp de a avea o magnetizare de

sens contrar intensităţii câmpului magnetic care i se aplică.

Capacitate a unor substanţe de a se retrage din zonele puternice ale unui câmp magnetic spre cele mai slabe.

Aranjament instrumental pentru a arata

diamagnetismul

In instalatiile de radiatii X sau in dispozitivul de amorsare a scanteii la bujia motorului Otto se utilizeaza bobina de inductie pentru a produce

tensiunea continua ridicata necesara acestor procese.

Banda transportoare

Strung pentru prelucrarea lemnului

Pompe

Masini de trefilat

APLICATII MEDICALE PRIN EXPUNERE

CONTROLATALA CAMP

ELECTROMAGNETIC

STIMULAREA MAGNETICA este aplicata in ultimele trei decenii in terapie (stimulare neuromotorie) si diagnostic (testarea raspunsului la stimulare)

Descrierea procedurii:Stimularea prin inductie

electromagnetica reprezinta o tehnologie aplicabila in neurologie, pentru depolarizarea membranei celulelor excitabile si crearea controlata de potentiale de actiune cuantificabile.

Domeniu de utilizare:· Stimularea nervilor faciali, a cortexuluia nervilor periferici· Stimularea musculaturii in scoprecuperativ posttraumatic· Determinarea vitezei de conductie pe caile nervoase

Bibliografie„Fizica pentru Tehnicieni” Volumul 2, G. Enescu, Editura Tehnica Bucuresti – 1985„Manual pentu scolile tehnice de maistri anul I si II, Delia Munteanu si Ion Siman, Editura de stat didactica si pedagogica Bucuresti – 1962,,Internet”